Fișă biobibliografică
Născut la 25 februarie 1953, în Osica de Sus, raionul Balş, regiunea Oltenia (actualmente judeţul Olt, fost Romanati), Marian Drăghici este poet, publicist, editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 12 ianuarie 1990. Familie de țărani grădinari-apicultori, convertită la neoprotestantism când viitorul poet are cinci ani. Crește în atmosfera îmbibat vetero-testamentară, specifică confesiunii adventiste, dar își va păstra, liber de aderențe silit participative, orientarea ortodoxă, cultivată/consolidată prin cercetări la mănăstiri și lecturi patristice tot mai aprofundate în anii maturității târzii.
Liceul teoretic din Osica de Sus, atunci înființat vis à vis de casa părintească, având în Ion Cănăvoiu un eminent profesor de limbă și literatură română. Biblioteconomie la București (1972-1974), după ce picase admiterea la Filologia clujeană. Refuză postul de bibliotecar la Scornicești, fapt ce atrage consecințe pervers-dramatice. Ca și apartenența la o familie religioasă, pe lângă refuzul de a scrie, la cererea oficialilor, în rând cu zeloșii oportuniști, „poezie patriotică”. Este respins, în mai multe sesiuni, la admiterea în Facultatea de Filozofie din București, dar și, tot aci, la Drept. Ultimamente, i se indică, prin secretara facultății de Filozofie a Universității ieșene (ton conspirativ, cu privirea-n podea) să urmeze studii de Politehnică („Nu mai da aici, dă la Politehnică!“). Declină, firește, în lipsa pregătirii/chemării în domeniu. „Sunt poet, și voi răzbi în viață ca poet!” – este angajamentul existențial stârnit de ghidajul camuflat securistic.
Căsătorit cu Viorica Antonescu, profesoară de română-franceză. Două fiice, actualmente patru nepoți. La scurt timp, după a doua naștere, soția se îmbolnăvește de scleroză în plăci, maladie incurabilă. Va deceda după aproape un deceniu de suferință, în 1993, la 40 de ani. Experiența interminabilei agonii și a dispariției în cele din urmă a femeii iubite constituie tema de bază, nucleul iradiant, în opinia criticii de specialitate, a scrisului acestui autor.
A publicat, așteptând cinci ani debutul editorial, volumele: Despre arta poetică (Editura Cartea Românească, 1988), Partida de biliard din pădurea rusească (Editura Eminescu, 1995), Lunetistul (Editura Pontica, 1996), Lunetistul & cocoşul de tablă (Editura Cartea Românească, 1996), Harrum cartea ratării (Editura Vinea, postfaţă de Al.Cistelecan, 2001), Licht, langsam/Lumină, încet (Wieser Verlag, Klagenfurt, Austria, 2004), Negresa (Editura Vinea, 2005), lumină, încet (Editura Tracus Arte, coperta şi grafica de Mircia Dumitrescu, 2013), Lunetistul & cocoşul de tablă, editia a II-a (Editura Tracus Arte, postfaţă de Gabriel Nedelea, coperta de Mircia Dumitrescu, 2016),lumière, doucement (Editura L’Harmattan, Paris, 2018), păhăruţul (Editura Junimea, 2019; Illimitato/De necuprins, ediție bilingvă italiano-română, Giuliano Ladolfi Editore, traducere și prefață de Giuliano Ladolfi, Roma-Borgomanero, 2022).
Tradus, pentru reviste sau antologii colective, cu grupaje de poeme în germană, engleză, franceză, macedoneană, albaneză, spaniolă.
Participare la Festivalul Internaţional Serile de Poezie, Struga, Macedonia, 1995, cu poemul Lunetistul tradus în macedoneană de Lidija Dimkovska.
Din iniţiativa KulturKontaktAustria publică volumul bilingv Licht, langsam/Lumină, încet – versiune în limba germană de Florica Madritsh Marin. Bursier în programul „Writers in residense” (2004/2005).Lecturi cu public, în 2004, la Bank Austria Creditanstalt, Central Bibliothek Austria (în deschiderea Zilelor României la Viena) şi, în 2005, la Institutul Cultural Român din Viena.
În ţară, lecturi de poezie la Iaşi, Carei, Constanţa, Sasca Montană, Craiova, Satu Mare, Botoşani, Sibiu, Sighişoara, Brădiceni/Gorj, Tg.Jiu, Neptun, Sighet, Corabia, Piteşti/Florica, Bucureşti (Muzeul Literaturii Române, Casa Monteoru/Sala Oglinzilor, Cafeneaua „Curtea Veche”, Muzeul Şuţu, Colegiul Naţional Sf. Sava, Teatrul Naţional/ Sala „Ion Dacian”), Suceava/Cetatea de Scaun, Alba Iulia/Sala Unirii ş.a.
Preşedinte al secţiei de poezie din Asociaţia Scriitorilor Bucureşti (2001-2005). Între 2002-2005, secretar general de redacţie la săptămânalul Ziua literară, în paginile căruia scrie Cronica Cenaclului USR şi Poşta redacţiei.
Din 2006, secretar general de redacţie, apoi redactor şef-adjunct, al revistei Viaţa Românească (fondată la 1906), editată de Uniunea Scriitorilor. Membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor şi în Comisia de validare (2006-2009).
Mai multe premii, între care: Premiul Revistei „Ramuri” pentru volum în manuscris (1985, preşedintele juriului, Marin Sorescu), Premiul Naţional „Virgil Mazilescu” (2009, preşedintele juriului, Gheorghe Grigurcu), Premiul Naţional „Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia cu Diplomă de Excelenţă, decernat de Uniunea Scriitorilor şiInstitutul Cultural Român (2014, preşedintele juriului, Nicolae Manolescu). Lecturi la Gala Naţională a Poeziei Contemporane, Alba Iulia, editiile 2014, 2015, 2016, 2018, 2019. Inclus în Lista canonică a celor mai reprezentativi 100 de poeti din 100 de ani, rezultată în urma votului a 35 critici literari din ţară, proiect desfăşurat de România literară, la Centenarul Unirii, 2019.
Premiul de onoare „Naji Naaman” pentru întreaga creatie, Liban, 2020. Attestation de Valeur Littéraire decerné par L’Académie poétique et littéraire de Provence, Prix D’Honneur du Grand concours littéraire du monde francophone, pour recueil poétique Lumière, doucement, Franța,2021.
Nominalizat la Premiul Naţional „Mihai Eminescu”, Botosani, 2020, 2021.
Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler.
Cetăţean de onoare al oraşului Tg. Cărbuneşti.