A plecat dintre noi, în ziua de 22 martie 2025, poetul, prozatorul și eseistul Lazăr Zăhan. S-a născut în 1946, în localitatea Soporu de Câmpie, judeţul Cluj. A absolvit Facultatea de Filozofie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. După terminarea facultăţii, a lucrat ca profesor de ştiinţe sociale în Sibiu, la Colegiul Naţional „Octavian Goga” și Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”.
A debutat în 2005, cu romanul Portretul, Editura Dacia, Cluj – Napoca. A mai publicat romanele: Drumul, Editura Tribuna, Sibiu, 2006; Decembrie, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2008; Clopotul de catifea, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2010; Strigătul Umbrei, Editura Eikon, 2016 (Premiul de Proză al Filialei Sibiu a USR); Concertul alb, Editura Eikon, 2020.
A publicat volumele de poezie ”Oglinzi în amurg” (2011), ”Orologiile înserării” (2012), ”Melancolii adiacente” (2013), ”Diapazonul de șoapte” (2015) și ”Cartea poemelor târzii” (2021, Premiul de Poezie al Filialei Sibiu a USR).
A colaborat, cu eseuri de filosofie, la reviste și antologii din Sibiu. Pentru literatura și comunitatea noastră, dispariția dintre noi a lui Lazăr Zăhan reprezintă o dureroasă pierdere